Traffic – Episodul 2 (Floakă și Tatiku)
Al doilea împroprietărit mobil a fost Floakă. Total neinteresant, de altfel, ca subiect de bârfă, pentru că în clipa în care s-a hotărât să-şi ia maşină a dat şi examenul de carnet.
Floaka e genul care tace și le face; nu s-a consultat cu nimeni, aşa că băieţii s-au trezit cu el într-o zi că vine de la Craiova cu amândouă obiectele: un Espero verde, gata înmatriculat cu numele lui adevărat („de ce nu ţi-ai pus, bă, DJ-01-FLK?… ete de-aia, na, că-s om serios”) şi un plastic portocaliu conţinând moaca lui penală, eliberat de Poliţia Circulaţie.
La ideea lui Jean, i-au făcut cadou, de ziua lui, un carnet plastifiat, fals, pe care scria „Permis de conducere Macarale şi Poduri rulante”, cu menţiunea „inapt la sol”. Şi, evident, o macara de jucărie, de care era foarte mândru, că avea telecomandă…
*
A urmat Cezar. Orgolios cum e, nu putea rămâne mai prejos de colegul lui de pe malul Dunării, Popescu. Între cei doi există o permanentă dispută geografică şi culturală:
– Şi zi aşa, Popescule, voi ăştia din Brăila sunteţi Munteni, nu?
– Băi, Cezare, Moldova începe de la Galaţi… Brăila e considerat a fi din Muntenia…
– Ohoho… mă scuzaţi, domnu’ Muntean… uitaţi că voi, răgăţenii din Brăila, vă mâncaţi de sub unghie şi veniţi la noi, la „moldoveni”, în Galaţi să munciţi şi să faceţi cumpărăturile… Băăă, voi nici Selgros n-aveţi!
– Ei, da, ce să spun… da’ pe vremea lui Ceauşescu, când veneaţi la Brăila să luaţi mâncare, că-n Galaţi mureaţi de foame, eh? Cum era?…
Aşa că Cezar a dat lovitura: şi-a luat un Citroen C4, nou-nouţ…. să moară „răgăţenii” de invidie. Sigur, nici el nu avea carnet: două luni i-au condus maşina alţii, dar măcar nu i-a luat un an jumate, ca lui Popescu…
*
– Îl văzuşi pe Tatiku? Trecu pe lângă noi.
Jean şi Cristi se întorceau din oraş, cu maşina.
– Păi? De unde ştii că fu el? Îl văzuşi? Că eu nu văzui decât o Skoda Octavia bleumarin.
– Păi tocmai, că nu-l văzui, deci el era: nu ştii că ăsta aşa conduce, ascuns sub bord, de zici că-i maşina goală?
*
Uraganul vine de la Navarrone şi catastrofa de la Tatiku. Ca de obicei, cel mai „dinamită” dintre toţi s-a dovedit a fi tot micro-olteanul. Şi-a luat o Skoda mare cât casa poporului, din care el ocupa cam volumul unui piston, cu o grămadă de cai putere sub capotă; dar primul lui comentariu, după ce a venit cu ea pe şantier a fost:
– Băi, dar şi când îmi iau un Audi RS, atunci să vezi!
Tatiku nu vede bine, asta se ştie; din acest motiv, ca să evite situaţiile când ar putea observa ceva din trafic, şi-a reglat scaunul pe poziţia cea mai joasă, cu spătarul dat pe spate: în acest fel poate să fie foarte atent la ciorile de pe reactor, la traficului aerian din zona Kogălniceanu sau să ştie foarte exact care este poziţia planetelor pe cer, noaptea.
Tatiku nu conduce – el merge cu maşina. Maşina e a lui, el se află în ea, pericole nu există, pentru că nu le vede. La prima venire Feteşti – Cernavoda şi-a invitat frumos colegii să-l însoţească, să le prezinte achiziţia. Băieţii au acceptat, bucuroşi să scape de coşmarul care-i ducea de obicei la şantier în fiecare dimineaţă…
Primul care a „debarcat” din maşină a fost Alin. Uşor ameţit, a venit glonţ în birou la Jean:
– Bă, ăsta-i nebun. În viaţa mea nu mă mai urc în maşină cu el, să mor io!
– Păi? râde Jean.
– Păi dacă nu strigam noi la el, intra în vreo două autobuze… plus că sub 140 nu ştie să meargă…
Cezar e mai reţinut. Şi-a scuipat în sân şi a jurat că există un Dumnezeu în toate – altfel nu ajungeau sănătoşi la serviciu. Dar el măcar s-a ţinut de cuvânt: nu a mai călcat în Skoda, cu Tatiku la volan, o bună perioadă de timp.
Jean nu-l iartă, însă, când stă în dreapta:
– Bă! Te pleznesc de nu te vezi! Cum poţi să conduci în halul ăsta?
– Păi ce făcui?
– Păi tu nu vezi că eşti pe contrasens, băi, tănănăule? Îl băgaşi pe ăla-n şanţ, săracu…
Undeva , în spate, oprit pe dreapta, un „bucureştean” oripilat făcea semne disperate înspre maşina lui Tatiku, în timp ce acesta îşi continua drumul, tot pe contrasens:
– Lasă, băi, Jeane… Puţină adrenalină nu le strică: ce vrei, să adoarmă la volan? Eu încurajez vigilenţa, tu nu-ţi dai seama? L-am făcut mai atent pe ăla…
– Poate-ţi încurajez două vigilenţe după ceafă… cu mine-n maşină nu te ţii de prostii de-astea..
– Dă-l bă-n mă-sa de bucureştean…
Tatiku are două probleme la volan (restul sunt problemele celorlalţi, care trebuie să-l suporte): bucureştenii şi Logan-urile. Cu bucureştenii e indecisă treaba că „acum, bă, Jeane, e nasol: toată lumea are număr de leasing, de Bucureşti… nu-i mai recunoşti p-ăia adevăraţi”, însă cu Logan-urile… să ne scuzaţi…
Toată problema a-nceput de la un drum Craiova – Cernavodă, când un deştept cu un Logan l-a pocnit în spate… să te ţii blesteme oltenești… De-atunci nu mai suportă această marcă: fie furtună, vânt, ploi, camioane pe contrasens – zici că-i turbat dacă are vreun Logan în faţă: trebuie neapărat depăşit.
Sau:
– De ce-i făcuşi, mă, ăluia, cu farurile? Nu era nici un radar…
– Păi era Logan, nu văzuși?… lasă-l, bă să meargă regulamentar… ce dacă nu e radar?
Dacă sunteţi posesorul unui autoturism marca mai sus-menţionată şi sunteţi semnalizat „dublu-click” de o Skoda Octavia bleumarin, aparent fără şofer, vedeţi-vă liniştit de drum: nu e nici un radar. Este Tatiku, foarte supărat pe dumneavoastră.
Tag:SEO