Meșteru’ Manole Unloaded
În tinerețe, rupi ușa și mergi în lume pentru a-ți găsi fericirea. Cu maturitatea, ceea ce vrei cu adevărat este să deschizi ușa și, dincolo de ea, să se afle tot ceea ce îți dorești. Îmi zicea asta un om drag și mi-a adus aminte de tema principală a sufletului meu: împlinirea. Am tăcut și m-am gândit în gândul meu. Și era bine.
– Ioane, la începutul anului nu mi-am pus nicio intenție.
– E ok, zic, nici eu nu mi-am pus și nici nu am simțit nevoia.
– Nu mi-am pus nicio intenție pentru că m-am gândit ce-ar fi ca anul acesta să meargă totul bine, să fiu împlinită, nu doar să mi se împlinească una, două sau șapte dorințe. Am tăcut și m-am gândit în gândul meu. Și era, iarăși, bine.
Îmi plac oamenii aceștia. Învăț mereu de la ei, deși teoretic eu îi antrenez. Oameni care simt vremurile prin care trecem și transformările, pe care nu le înțelegem, dar care au loc în fiecare clipă în structurile noastre fine, invizibile și, dup-aceea, în viața noastră.
În legenda Meșterului Manole, niște suflete construiau ceva ziua iar noaptea acel ceva se dărâma. Una dintre spaimele fundamentale ale psihicului nostru este aceea de dezintegrare, de prăbușire. Dacă se alege praful? Trăim de multe ori momente frumoase iar imediat, apoi, apare frica: “dacă se termină, totul, brusc?”. Câți nu ne-am pus această întrebare și câți nu trăim cu această spaimă a gata, băieți, s-a terminat, înapoi la nefericire și suferință!. Meșterul Manole nu a știut cum să învingă această frică; a fost nevoie de un sacrificiu, El uitase că este Zeu. Noi, acum, începem să ne aducem aminte. Astăzi are loc o frumoasă întâlnire între Lună și Jupiter, pe cer. Iar Soarele e gata-gata să intre într-una din cele mai optimiste și inteligente zodii: Vărsător.
Indiferent cât credem sau nu în “influențe astrale”, este un moment de aducere aminte a faptului că ne dorim să fim fericiți, că vrem să ne fie bine. Că ceva în sufletul nostru spune că ba da, se poate. Că mai există un Prometeu într-un milimetru cub al inimii fiecăruia. Eu cred că cerul este o oglindire (și amintire) a ceea ce suntem. Ceva ce nu putem atinge pentru ca să nu putem altera. Câteodată e reconfortant să te gândești că mai sunt și Zei care decid pentru binele nostru: nu suntem tot timpul la cheremul frustrărilor personale și politicului general. Iar Zeii aceștia sunt înseși aspirațiile noastre pentru mai bine, pentru frumos, pentru dragoste, pentru viață.
Meșterul Manole nu a știut ce să facă; erau alte vremuri. Zeii erau departe, iar el și-a sacrificat dragostea. Acum, Zeii sunt din ce în ce mai aproape. Vremurile s-au schimbat, demult. Urmează să o facem și noi. Cum? Ieșind puțin din zarva de tarabă cotidiană și visând oleacă. Visând precis și trimițând un gând bun: către noi, către ceilalți.
Ceea ce îți ursesc și eu, cetitoriule: un gând bun și o viață frumoasă. Pentru că meriți și se poate.
Pentru Lună, Jupiter, Soare și Vărsător a ursit
Vrăjitoarea Electrică