Plictiseli de week-end
Îmi pregătisem de acasă textul; nu stiu de ce, dar banuiam ca aşa o să se-ntâmple. I-am spus, deci, dupa ce am ajuns şi m-a invitat politicos pe un scaun, cu intrebarea yes, sir?
– Vreau să ma tunzi doar cam atâta. I want you to cut my hair just a litlle: like this… şi i-am aratat, între două degete, distanta de cca 1 cm.
Aveam o chica bogata şi ma hotarasem să o las să creasca şi mai tare, pentru exacerbarea calitatilor mele leoline. Dar trebuiau facute niste mici retusuri: luata pleata din spate, apoi perciunii care atarnau aiurea şi – in fine – retezate varfurile, pentru regenerarea parului. Era week-end, afară senin, mersesem la piscina, aveam muşchi, viaţa era a mea, hai să ma fac, deci şi frumos.
Am mers de 3 ori la frizeria din camp, şi de fiecare data era aglomerat: semnul mi s-a dat, dar eu nu l-am urmat. Pâna la urmă (pentru ca am muşchi şi sunt curajos) am stat la coada şi-am ajuns, învingător, în cumplitul scaun.
Doua fobii am şi eu in viata: să fac injectii şi să merg la tuns. Dacă teama de seringă este explicabilă (trei sferturi din planetă o are), despre cea de-a doua cred că am complexul lui Samson: mi se pare că – odată cu taierea parului – îmi scad toate puterile şi capacitatile. Câteva zile dupa aceea nu mă mai simt eu.
In fine: omul părea c-a-nţeles. A bălănganit de două ori din cap, a belit fasolea la mine şi-a pornit televizorul, cu sonor maxim, pe un canal cu telenovele indiene. Unde ăia răcneau şi se urmareau printr-o casă, plangand, razand, cantand şi dansând pe rand şi în acelaşi timp. N-a murit nimeni; cel putin pana m-a terminat de tuns omul. Care om cred c-a-nregistrat comanda invers, pentru că în prima clipă de neatenţie din partea mea, a pus mana pe maşină şi vrrrummm… gata! Patru centimetri de melană s-au şi dus… am rămas cu gura cascata, dar n-am comentat: fac parte din categoria celor care nu comentează la frizer. Oricum era prea târziu: tunsul e un drum cu un singur sens.
L-am lasat să faca ce vrea. M-a tuns, până la urma, fain. Sport. Este adevarat, faţă de Marin Moraru eu am plete acum.
I-am lasat şi bacciş.
Tipul era indian, evident.
*
Noaptea sunt foarte multe filme misto pe canalele TV de aici.
Floaka e plecat in vacanţă de cateva zile (homelive), şi cred ca asta-mi cauzează la plictiseală. De obicei, Vinerea mergeam la ştrand, faceam câteva bazine, imi beam cafeaua, veneam acasă, duşuleţ, controlam mail-ul la glezne, apoi se trezea Floaka şi mă suna. Mergeam pe la el, luam nişte sucuri, mai bârfeam, imi dădea nişte filme descărcate azi-noapte de pe net, îmi prezenta apoi bogata lui colecţie de pornache (Dolce Generossa… ţi-o recomand… stai să vezi: am şi Lady Violence… ia uite, ia uite, băieţii: ce bataie e pe ele, la mine, pe DC++, stai să le mai tai macaroana… huooo, perverşilor… gata, le-am inchis conexiunea: păi imi blocau tot traficul) apoi plecam, se facea ora prânzului, etc…
Cum ăsta e primul week-end fără el, am senzaţia că am luat-o razna. Pe lângă isprava cu tunsul, am mai comis una. Se numeste Al Diafa SLIMMING TEA. Fabricat in Spania şi comercializat în Arabia. Mi l-am cumparat saptamana trecută, de la o farmacie din Doha: aveam senzaţia ca sunt constipat. Eu, de fapt, daca nu merg de 2-3 ori pe zi la buda mi se năzare că gata: m-am strâns la burta! Aşa că indianul care vindea drogurile p-acolo mi-a zis sa-l iau pe asta, Al Diafa: chiar daca scrie ca e de slabit, adică pentru muieri, tot la constipaţie foloseşte.
Ieri fiind, deci, ziua mea libera, aveam program de post total, pe care l-am cuplat cu metode de flushing. Aşa că mi-am luat de joi seara ceaiul, un pliculeţ, l-am băut şi m-am culcat liniştit: a doua zi aveam să ma trezesc proaspăt şi uşor ca o garofiţă. M-am trezit proaspăt, dar nu şi uşor. Enervat, mi-am mai facut un ceai de-alde Diafa ăsta. Cand am vazut ca se face ora 12 şi eu merg la baie doar ca să fac dus, mi-am făcut, inginereşte, doi litri. Doi, da. Pe care i-am băut. În acea după-amiază.
Week-end-ul se termina de obicei pe la 21.30, cand oamenii obosiţi merg la nani. Dar, începând cu ora 22, la mine a venit primavara: am inceput să ma simt nu ca o garofiţă, ci ca foarte multe garofiţe.
Din păcate, nu m-am învăţat minte de la prima experienţă de acest gen, din studenţie: eram, tot aşa, la un moment dat, cam constipat şi auzisem de acel vestit ceai de cruşin, care face minuni dar este şi extrem de violent. Să am, deci, mare grijă! Mă pun eu pe fiert apa, pus ceaiul, lasat să fiarba (decoct) vreun sfert de ora, aşteptat să se racească, răcit, gata! Îl torn în cană şi-apoi, ţinând ceaiul în mână ca pe nitroglicerină, mă duc la budă: închid uşa, mă dezbrac, mă aşez pe bideu, şi – ţinandu-mi răsuflarea – încep să beau… şi beau… şi beau… şi astept… îmi zic stai, ca acuma vine… nimic! mai zac 5 minute… 10… cred ca am vegheat pe budă vreo jumătate de ora şi nu s-a-ntâmplat nimic interesant, decât că mi-au amorţit picioarele. Cu foarte multa grija, să nu explodez pe drum, mă-mbrac, mă duc în camera mea şi astept iarasi. Daca vine şi mă scap? La un moment dat, m-am plictisit şi am declarat, anulându-mi superstiţiile digestive, că ceaiul ăsta e o prostie. M-am culcat, că era seara. Să te ţii, însă, frate, a doua zi de dimineaţă… nu m-am mai dus la facultate… Atunci am aflat că ceaiul ăsta îşi face efectul abia 6-12 ore dupa ce l-ai luat. Dar între timp am uitat.
Aşa că azi noapte, după ce s-a dezlănţuit taifunul Al Diafa, plictisit de nesfârşita navetă intre pat şi buda, m-am asezat confortabil pe onorabilul loc de gândit, am întors 30 de grade televizorul şi am petrecut impreună, eu, filmele şi garofiţele până spre orele 02.30. La 5 m-am trezit. Nu ştiu cu ce m-am ales din experienţa asta; pot, însă, recomanda Four Rooms: un film foarte mişto. Tarantino, Bruce Willis, Madonna şi alţi băjeţi şi fete foarte tari.
Cam asta e isprava.
Azi la prânz am mancat numai orez. Foarte mult orez.
*
Am văzut eu, în aceeaşi farmacie din Doha, un set cu o pompiţă pentru cresterea… Mă rog, pentru creşterea. Când vine Floakă, am promis că ne cumpăram fiecare cate unul. E doar 150 Ryali.
Tot ca să mai treacă timpul in week-end.
Şi s-avem ce povesti. Că ne-am săturat de Dolce Generossa.
[Ras Laffan, 27 Sep 2008]