Un fel de disclaimer. Sau declarație de intenție
Scriu că-mi place să scriu; uneori o fac din joacă, scriu mai subțire, trec razant peste niște aspecte sau le omit. Alteori intru adânc în vreun subiect care mă pasionează. Însă întotdeauna plec de la un context energetic căruia îi studiez posibilitățile și îi caut aplicațiile. Inginerește.
Se poate extrage uneori impresia, din anumite scrieri, că dacă se-aliniază steaua e gata problema. Că nu`ș`ce aspect planetar și interplanetar intervine cu o minune și-mi spală mie vasele. Falsch. Nu merge nimic așa pe lumea asta (și cred că nici în ailaltă).
Funcțional, astrologia funcționează cam în halul ăsta: pe o anumită schemă electrică (numită, vulgar, aspect astral) când se apasă butonul X, se anclanșează releul Y și pornește (sau se oprește) motorul Z. La nivel psihic, se apasă stimulul X, care declanșează un program mental ce derulează un eveniment. Așa cum motoarele pornesc în urma unei comenzi venite de la un releu, pe bază de energie electrică, la fel programele din mintea noastră se startează la un impuls exterior, la un moment anume, pe bază de energie emoțională și declanșează un eveniment. Totul este, deci, în capul nostru. N-am zis nimic nou.
Mecanismul planetar este un ceas universal, un timer ce îmi indică, amplifică sau inhibă programele mentale.
Oricine s-ar arăta pe cer, că-i Jupiter sau Captain Kirk, fără efort personal, implicare, lucru, fără efort creator și constant nu se obțin rezultate dorite, complete. Doar, accidental, parțiale. Nu merge altfel, că n-ai de unde: dacă program nu e, nimic nu e. Cel puțin asta am experimentat eu. Altfel, e capriciu și almanahe.
Printre rândurile pe care le scriu, fac uneori trimitere la anumite tehnici, metode și căi de a lucra cu noi, atunci când este momentul unui aspect planetar. Și întotdeauna mesajul meu este: ”apucă-te de tine!”.
Ceea ce vă și ursesc, de această fantastică Lună Plină ce se arată fix în acest moment.
Zisăi! 🙂